19	Calea omului r[u \i piciorul nelegiuitului
		  vor pieri în ziua cea rea.

	20	A\a cum o@etul nu folose\te la ran[, \i nici fumul la ochi,
		  tot astfel boala, c[zând în trup, mâhne\te inima.

		Cum e molia în hain[ \i cum sunt carii în lemn,
		  a\a e triste@ea omului: stric[ inima.
	
	21	Dac[ du\manul t[u e fl[mând, d[-i s[ m[nânce;
		  dac[-i e sete, d[-i s[ bea;
	22	c[ f[când aceasta, c[rbuni de foc îi gr[m[de\ti pe cap,
		  iar Domnul te va r[spl[ti cu bun[t[@i.
	
	23	Vântul de la miaz[noapte ridic[ nori;
		  tot astfel, fa@a neru\inat[ înt[rât[ limba.
	
	24	Mai bine s[ locuie\ti într’un ungher din pod
		  decât în cas[ de ob\te cu o femeie ar@[goas[.
	
	25	A\a cum apa rece îi este dulce sufletului însetat,
		  tot astfel o veste bun[ dintr’o @ar[ de departe.
	
	26	C_nd un om drept cade în fa@a necredinciosului
		  e ca atunci c_nd cineva astup[ izvorul \i z[p[ce\te curgerea apei,
	
	27	Nu e bine s[ m[nânci miere mult[,
		  dar e drept s[ cinste\ti cuvintele care înal@[.
	
	28	Ca o cetate cu zidurile c[zute \i care nu-i înt[rit[,
		  a\a e omul care face ceva f[r[ s[’ntrebe.